Cum se citește un certificat de încercări al oțelăriei (MTC)

Mai întâi: identitatea și trasabilitatea

Începeți din partea de sus a documentului. Verificați numele oțelăriei, numărul și data certificatului și orice referință la comanda de achiziție. Apoi găsiți numărul șarjei (denumit și număr de turnare sau de elaborare). Acesta este cel mai important câmp de pe pagină: este legătura dintre document și materialul fizic.

Sub acesta, certificatul identifică produsul: marca și standardul aplicabil (rețineți anul ediției), forma produsului, dimensiunile și cantitatea sau greutatea acoperită. Finalizați verificarea identității pe materialul însuși: numărul șarjei din certificat trebuie să corespundă numărului ștanțat prin lovire, marcat cu șablon sau etichetat pe table, bare sau legături. Dacă numerele nu corespund, nimic altceva din certificat nu se aplică mărfurilor dumneavoastră.

Blocul privind compoziția chimică

Tabelul de compoziție prezintă fiecare element în raport cu valorile minimă și maximă din standard. Apar două tipuri de analiză:

• Analiza pe oțel lichid (analiza șarjei) — prelevată din oțelul topit; aceasta este cea prezentată în majoritatea certificatelor.
• Analiza pe produs — prelevată din produsul finit; standardele permit aici abateri ușor mai mari, enumerate în tabelul abaterilor admisibile din standard.

Comparați element cu element, nu doar elementele principale. Carbonul determină duritatea și sudabilitatea, cromul și molibdenul determină călibilitatea, iar fosforul și sulful sunt, de obicei, limitate ca elemente reziduale. Fiți atenți la nota privind unitățile: majoritatea valorilor sunt exprimate în procente de masă, dar borul și unele elemente reziduale sunt raportate în ppm.

Rezultatele mecanice

Intrările tipice sunt limita de curgere (Rp0.2 sau ReH), rezistența la tracțiune (Rm), alungirea (A), gâtuirea (Z) și — acolo unde este specificată — energia de încovoiere prin șoc Charpy (KV), împreună cu temperatura de încercare. Verificați-le având în vedere trei precizări:

1. Starea de livrare. Rezultatele sunt valabile numai pentru starea declarată — normalizată, călită și revenită, recoaptă. Un certificat pentru material laminat ca atare nu spune nimic despre același oțel după călire.
2. Orientarea epruvetei. Rezultatele longitudinale și transversale diferă, iar alungirea transversală este, de obicei, mai mică. Certificatul trebuie să precizeze ce orientare a fost încercată, iar standardul specifică orientarea impusă.
3. Lungimea între repere. Valorile alungirii sunt comparabile numai la aceeași bază de măsurare: A5 (proporțională) și A50 (50 mm fixă) dau numere diferite pentru același oțel.

Pentru valorile de încovoiere prin șoc, confirmați că temperatura de încercare corespunde desemnării mărcii — o marcă J2, de exemplu, trebuie să prezinte rezultate la −20 °C, nu la temperatura camerei.

Mențiunile cu caractere mici

Starea de tratament termic, orice mențiune privind examinările nedistructive (de exemplu, o clasă ultrasonică), rezultatele de duritate acolo unde sunt specificate, precum și semnătura sau ștampila completează documentul. Pentru un certificat EN 10204 3.1, semnătura trebuie să provină de la reprezentantul pentru inspecție al producătorului, independent de departamentul de producție (a se vedea ghidul EN 10204 de pe acest site).

Semnale de alarmă

• Rezultate identice, până la ultima cifră, pentru mai multe șarje diferite.
• Fiecare valoare situată exact la minimul din specificație.
• O ediție a standardului mai veche decât cea comandată — sau niciun standard denumit.
• Numere de șarjă găsite pe material care nu apar pe niciun certificat furnizat.