Tipuri de recoacere explicate: completă, de globulizare, de proces și detensionare

Un cuvânt, mai multe tratamente

Recoacerea este o familie de tratamente care încălzesc oțelul și îl răcesc lent sau îl mențin la o temperatură moderată, pentru a face structura mai moale, mai uniformă sau mai puțin tensionată. Membrul potrivit al familiei depinde de problema pe care o rezolvați.

Recoacerea completă

Oțelul este încălzit peste temperatura sa critică superioară, menținut pentru uniformizare, apoi răcit în cuptor foarte lent. Rezultatul este o structură grosieră de ferită–perlită: duritate scăzută, ductilitate bună și un punct de plecare curat înainte de prelucrarea ulterioară sau de călire.

• Scop: înmuiere după forjare sau turnare, rafinarea unei structuri supraîncălzite, pregătire pentru prelucrare mecanică.
• Utilizatori tipici: oțeluri cu conținut mediu de carbon și oțeluri aliate în stare forjată.

Recoacerea de globulizare

Menținut timp de multe ore chiar sub temperatura critică inferioară (sau cu cicluri în jurul acesteia), acest tratament face ca carburile din oțelul cu conținut ridicat de carbon să se rotunjească în sferoizi într-o matrice moale de ferită, în loc de lamele ascuțite.

• Scop: starea cea mai moale și mai ușor prelucrabilă pentru oțelurile cu conținut ridicat de carbon și pentru oțelurile de scule; îmbunătățește, de asemenea, răspunsul la deformarea la rece și pregătește o structură uniformă pentru călirea ulterioară.
• Utilizatori tipici: oțel pentru rulmenți (52100 / 100Cr6), oțeluri de scule, sârmă laminată cu conținut ridicat de carbon.

Recoacerea de proces

Un tratament subcritic — încălzire sub Ac1, în mod obișnuit în regiunea 550–700 °C — aplicat între etapele de deformare la rece. Acesta nu modifică structura fazică; recristalizează ferita deformată și restabilește ductilitatea, astfel încât trefilarea sau laminarea la rece să poată continua.

• Scop: restabilirea formabilității oțelului cu conținut scăzut de carbon în timpul reducerii la rece.
• Utilizatori tipici: producători de sârmă, țevi și benzi.

Detensionarea

Membrul cu cea mai scăzută temperatură al familiei: încălzire la aproximativ 550–650 °C pentru oțeluri (sub orice modificare structurală), menținere, răcire lentă. Tensiunile blocate provenite din sudare, prelucrare mecanică sau deformare la rece se relaxează prin curgere locală și fluaj.

• Scop: stabilitate dimensională și risc redus de deformare, fără înmuierea oțelului.
• Notă: detensionarea nu este un substitut pentru tratamentul termic post-sudare atunci când un cod impune unul.

Alegerea dintre ele

Tratament	Domeniu de temperatură	Efect principal
Recoacere completă	Peste Ac3, răcire în cuptor	Ferită–perlită moale, uniformă
Globulizare	Chiar sub/în jurul Ac1, menținere lungă	Structura cea mai moale pentru oțeluri cu conținut ridicat de C
Recoacere de proces	Sub Ac1	Restabilește ductilitatea după deformarea la rece
Detensionare	Sub Ac1, domeniul inferior	Elimină numai tensiunile reziduale

Dacă un desen precizează doar "recoacere", întrebați care dintre ele — duritatea, prelucrabilitatea și răspunsul la tratamentul termic ulterior diferă substanțial.

Cum este specificată și verificată starea

Standardele de material denumesc explicit starea de livrare — stările recoapte apar ca "+A" în denumirile europene, cu variantele globulizate menționate separat pentru oțelurile pentru rulmenți și oțelurile de scule. Verificarea se face prin duritate: fiecare standard asociază starea recoaptă cu o duritate Brinell maximă, deoarece duritatea este garanția practică a faptului că structura este cu adevărat cea moale intenționată. Un lot care sosește peste maximul declarat se va prelucra greu și se va căli imprevizibil, indiferent de eticheta stării din certificat. Invers, recoacerea excesivă a oțelurilor cu conținut ridicat de carbon irosește timp de cuptor și poate grosiera structura pe care o moștenește ciclul final de călire — recoacerea este un tratament controlat, cu un obiectiv, nu pur și simplu "cât mai moale posibil".